Inelul de logodnă
17.07.2019

Căsătoria reprezintă unul dintre cele mai importante evenimente din viața fiecărui om, în special din viața doamnelor și domnișoarelor.

Marea majoritate a femeilor, se visează încă din copilărie în rochia de mireasă, alături de sufletul ei pereche. Însă, până la nuntă mai este doar un pas, mult așteptatul simbol al iubirii, inelul de logodnă.

Încă din cele mai vechi timpuri inelul reprezentă promisiunea și iubirea față de persoana iubită.

Unii spun că obiceiul purtării inelului de logodnă, datează din vremea Egiptului Antic. Egiptenii considerau inelul un cerc nesfârșit iar spațiul din interiorul său o poartă. Acest tip de inel standard nu a fost cunoscut în Europa până în secolul XIII.

În anul 1215, Papa Inocențiu al 3-lea, a considera că era nevoie de o perioadă de așteptare, între căsătoria “promisă“ și căsătoria propriu zisă.

Astfel, inelele reprezentau simbolul devotamentului partenerilor unul față de celălalt. Puțini însă își permiteau să cumpere un inel de logodnă cu diamant, atât de dorit în zilele noastre.

Acesta reprezenta in acele vremuri atât legământul cât și bogăția (statutul social).

De asemnea, primele documente în care se vorbeşte despre inelul de logodnă cu diamant care semnifica logodna, a fost când Maximilian de Austria, i-a oferit Mariei de Borgogna cadou un astfel de inel (așa cum vă povesteam data trecută, când v-am prezentat istoria diamantelor).   

 De aici şi până la faptul că inelul de logodnă a devenit tradiţie a fost doar un pas.

Gestul lui Maximilian i-a inspirat pe cei din înaltele cercuri sociale de la vremea respectivă să îi urmeze exemplul, oferindu-le viitoarelor lor soții inele cu diamante sau cu pietre prețioase.

În marea majoritate a culturilor, inelul de logodnă este purtat doar de femeie, însă, există și culturi unde ambii parteneri portă acest simbol cu ocazia logodnei. Tot în funcție de cultură, se stabilește și degetul unde este purtat inelul.

În România, Anglia, Franta,Canada etc., femeile poartă inelul de logodnă pe inelarul mâinii stângi, în Rusia, Germania, Norvegia sau India acestea îl poartă pe același deget dar, de la mâna dreaptă.

Chile, are una dintre puținele culturi unde ambii miri poartă simbolul logodnei. Aceștia îl poartă pe inelarul mâinii drepte, iar, după căsătorie îl mută pe mâna stângă.

În cultura hindusă, femeile își împodobesc cu inele degetele mari de la picioare în loc de degetele mâinilor.

Cultura chineză nu presupune schimbul de inele, ci de bani și bunuri cu ocazia logodnei. Însă ușor, ușor au împrumutat și ei simbolul inelului de logodnă.

Pentru că poporul român este unul superstițios, de-a lungul timpului au apărut tot felul de superstiții.

  1. Pentru ca dragostea celor 2 și căsnicia să le fie de lungă durată, atât inelul de logodnă cât și verighetele trebuie să fie confecționate din aur.
  2. Poartă ghinion purtarea unui inel de logodnă împodobit doar cu o perla. Aceasta ar trebui însoțită și de alte pietre prețioase. Perla reprezentând simbolul tristeții (curând vă voi povestii și despre minunatele perle).
  3. Un vis care prevestește pierderea inelului de logodnă, semnifică o problemă în perioada următoare în căsnicie.
  4. Purtarea unui inel pe oricare dintre cele două degete arătătoare îți va aduce ghinion.
  5. Se spune că dacă o femeie probează inelul de logodnă al unei viitoare mirese, aceasta îi va fura logodnicul.
  6. În ziua nunții, inelul nu trebuie scos sub nicio formă de tot de pe degetul miresei.
  7. Inelul de logodnă încrustat cu safir aduce mai mult noroc decât unul cu diamante și își protejează purtătoarea de spiritele rele.

Lăsând la o parte toate aceste superstiții, inelul însoțit de cererea în căsătorie reprezintă simbolul dragostei și al logodnei, unind astfel, 2 persoane printr-o promisiune de iubire și devotament.

Newsletter

facebook
Tezaur App
X
Descarca